Servilismul este masca tradarii.
Pacatele în dragoste sunt: minciuna si tradarea.
Cea mai mare ticalosie este tradarea. Daca însa cel tradat este propriul tau parinte, propriul tau superior, ori un prieten, atunci se ajunge la josnicia cea mai demna de dispret.
Se înşală cei ce caută morţiş să placă. Şi, pentru a plăcea, se fac maleabili şi ductili. Şi răspund dorinţelor înainte ca ele să fie exprimate. Şi trădează orice, ca să fie aşa cum li se cere. Dar ce treabă pot avea eu cu meduzele astea, care nu au nici os, nici formă? Le arunc şi le dau înapoi nebuloaselor lor: să vină să mă vadă când vor fi ele însele.
Dacă-l prigoneşti şi-l osândeşti pe cel ce te-a jignit, te-a insultat sau trădat, îl obligi ca şi mâine să te jignească, să te insulte sau să te trădeze şi mai grav. Eu, de cel ce a trădat mă servesc tot pentru a trăda, pentru că este o piesă precisă într-un joc de şah şi mă pot bizui pe el pentru a plănui şi a organiza victoria. Pentru că nu este o armă în mâna mea chiar faptul că îmi cunosc adversarul?
Nu este credincios faţă de nimeni şi de nimic cel ce-şi poate trăda tovarăşul de trudă.
Trădarea niciodată nu-nfloreşte. De ce oare? De-ar înflori n-ai mai putea să-i spui trădare.
