De aceea, cel care se leaga pe veci sa cerceteze daca inimile sunt de acord! Iluzia este scurta, cainta lunga.
Venim pe lume cu un dureros privilegiu: acela de a ne trai viata într-o frumoasa iluzie, de a lua drept realitate exterioara acest sentiment launtric al nostru despre viata, schimbator si van, dupa timpuri, dupa împrejurari, dupa noroc.
…iluzii dragi ale anilor mei tineri! Totdeauna
orice-as gândi, spre voi ma voi întoarce.
În ciuda timpului ce-nainteaza,
a primenirilor de simtaminte
si gânduri, nu pot uitarii a va da!
…Himere, stiu, sunt slava si cinstirea;
Placeri si bunuri, doar dorinti marunte;
Viata, fara roade,-i mizerie-n zadar.
Aduna-ti singur din gradinile micute
Tot fruptul hrana-a bietei tale râvne;
Caci e iluzie naiva rasplata cuvenita
Eroilor de glorie-nsetati.
An nou: o imensa reînviere dintr-un mic sfârsit de viata. Nu-i adevarat ca murim o singura data, ci murim în fiecare an la douasprezece fara cinci, spre a renaste înnoiti, reîntineriti trecator, cinci minute mai târziu. Odata cu anul, moare fiinta palidelor noastre sperante, a realelor noastre deziluzii. Dar imediat dupa aceea, se naste fiinta noua, plina de alte nadejdi în floare, bucuria reînnoitelor iluzii.
