Oamenii nu-si pierd trufia decât odata cu pierderea puterilor.
Sa eviti pe cât se poate fanfaronada ca pe o stânca ascutita si periculoasa; sa adopti în orice situatie o atitudine de nepasare ca sa-ti ascunzi îndemânarea si sa arati ca în ceea ce faci si spui nu-i nici o truda, totul venind ca de la sine, aproape pe negândite.
Cât de mare este prostia acelora care, socotindu-se mai puternici decât însasi natura, se cred astfel, laudându-se c-ar putea izbândi în orice, desi nu sunt în stare de asa ceva, si straduindu-se sa-i formeze si pe altii dupa masura lor, chiar daca acestia nu sunt croiti din fire ca atare.
Exista unii oameni care-si închipuie ca toti ceilalti din jur nu sunt la nivelul cunostintelor lor, socotind ca-si pot folosi întelepciunea opunându-se nu numai sfaturilor bine intentionate ale semenilor, dar chiar si firii. Datorita acestei îngâmfari s-au întâmplat grave nenorociri, nerezultând nicicând din aceasta vreun bine.
Cine sta cufundat în nevoi pâna peste cap,
E prost si îngâmfat daca nu cere ajutor.
Omul să nu fie lăudăros, chiar dacă soarta îl înalţă peste alţii.
Înfumurarea este goana după onoruri câştigate pe urma unor lucruri meschine.
Trufia îl naşte pe despot.
Trufia nesăbuită duce la decădere.
Nu râvni să fii asemenea lui Zeus!
