Nu atîrnă timpul în ridurile bătrîneţii şi nu e fiecare cută un cadavru temporal? Faţa omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstraţie de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei?
Începi a te nelinişti de Timp, cu mult înainte de a-i citi pe filozofi, privind atent, într-un moment de oboseală, faţa unui om bătrîn.
Toate fortele existente, ca si cele pe care le ignoram, nu sunt decât formatii si dezagregari ale timpului, care vor fi vesnic nimicite de catre acesta.
Dintre toate fortele universului, exista numai una singura de care nu ne putem izola: forta timpului, care cuprinde în sine explicatia vietii.
Obisnuim a spune ca timpul vindeca toate relele. Dar timpul în sine este un concept abstract si fara continut. Adevarul e ca nenorocirile vietii se vindeca traind. Si cu cât se traieste mai intens, cu atât ranile nefericirilor si ale durerii se vindeca mai curând.
Desi viata omului este scurta, atunci însa când cineva stie sa-si întrebuinteze bine timpul si nu si-l pierde în zadar, îi mai ramâne totusi destula vreme.
Anii nu conteaza. Avem vârsta inimii noastre.
Ceea ce dainuie în timp se afla într-o conditie de nestabilitate radicala, în care alternativele de dobândire si pierdere au aceeasi însemnatate.
Nu exista prezent. Exista doar viitorul imediat si trecutul recent.
Adevarul a fost singura odrasla a Timpului.
