Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie.
Oamenii, între ei, sunt foarte diferiti în a-si manifesta bucuria, dar sunt foarte asemanatori în durere. Privirea fixa si adâncita a aceluia ce sufera – fiziceste sau moraliceste – se întâlneste fara deosebire pe orice fata omeneasca. La durere, oamenii se recunosc a fi frati.
Am si uitat ce-am fost: pieri din mine totul,
Ce-a mai ramas e plânset si sfârseala…
Un sentiment nu poate fi decât simtit, adica sa te patrunda pâna la suferinta si nu poate fi exprimat daca tine sa ramâna suferinta reala.
Prin mine se ajunge la jalnica cetate
Prin mine se ajunge la chinuri necurmate
Prin mine se ajunge la osândita ginte.
Justitia miscat-a pe-naltu-mi Ziditor
La viata sunt adusa de cel dintâi amor
De-atotputernicia si de suprema minte.
Nimica înainte-mi n-a fost decât vecie
Si viata mea eterna menita e sa fie;
Lasati orice speranta voi ce intrati aice!
Nu este rau mai mare decât sa-ti amintesti
De fericiri traite, în chinuri când traiesti!
Nimeni nu sufera cu mai multa blândete sa fie mustrat decât acela care merita sa fie laudat.
O zi de lacrimi ne istoveste mai mult decât un an de munca.
Adesea îti usurezi suferintele destainuindu-le altora.
Cu cât mai multa suferinta poate îndura un om din propria-i vointa, cu atât mai elevat e rangul spiritual caruia îi apartine.
