Niciodata nu trebuie sa disperam! Toate situatiile omenesti se schimba fara încetare si se refac pe temeiuri nemaigândite.
Omul disperat gaseste în însusi adâncul deznadejdii sale noua temelie pe care se va ridica deasupra vaii plângerii; dupa orgia durerii, rasare din nou, din amara framântare, posibilitatea unei bucurii.
Nu exista situatie oricât de disperata din care sa nu se poata întrevedea o speranta, si cu toate ca aceasta nadejde ar putea fi slaba si desarta, vointa si dorinta pe care omul le are, o fac sa nu para astfel.
Speranta, adica o licarire, o umbra de nadejde, nu-l paraseste pe om nici dupa ce i s-a întâmplat nenorocirea cea mai potrivnica acestei sperante si cea mai decisiva.
Sunt unii oameni care nutresc cu usurinta speranta de a capata ceea ce doresc, iar altii care nu cred aceasta decât atunci când sunt siguri de reusita. Fara îndoiala e mai bine sa speri mai putin decât prea mult, fiindca prea mare speranta te face sa fii nesocotit si-ti provoaca mai multa neplacere atunci când nu ti se împlinesc asteptarile.
Pentru fiecare dintre noi, cei mai frumosi ani din viata sunt cei care vor veni…
Imensa speranţă a femeilor în iubirea trupească şi pudoarea acestei speranţe le zădărniceşte de la bun început toate perspectivele posibile.
Nu trebuie ancorată corabia de o singură ancoră, nici viaţa de o singură speranţă.
Fiecare crede ceea ce doreşte să se întâmple.
Cu o rândunică nu se face primăvară.
