Citate despre Regret

Regretele sunt caracteristice părului alb.

Dacă prinzi din zbor momentul ne-mplinit,
Lacrimi de regret vărsa-vei negreşit;
Momentul împlinit, de l-ai lăsat să zboare,
Vei plânge toată viaţa cu lacrime amare.

Te căieşti de ceva ce s-a întîmplat sub tine… Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie şi vulgaritate din orice remuşcare.

Remuşcarea este forma etică a regretului. (Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeţi.) Un regret ridicat la rangul de suferinţă.

Cu cît eşti mai puţin indiferent în faţa răului, cu atît eşti mai aproape de remuşcarea esenţială. Aceasta-i uneori tulbure şi echivocă: atunci porţi povara absenţei Binelui.

Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o nelinişte etică pe marginea vieţii. N-ai nici o vină pe care s-o regreţi, şi totuşi simţi remuşcări. Nu-ţi aduci aminte de nimic, dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului.