Mai mult decât ratiunea, obisnuinta e în stare sa statorniceasca în oameni multe deprinderi noi si sa le alunge pe cele vechi, din care cauza este greu sa le judecam, data fiind relativitatea lor.
Ratiunea omeneasca construieste obiceiuri, practici uzuale si obligatii care fac viata grea si obositoare. Însa ratiunea pare a fi totusi un rau necesar pe care omul trebuie sa-l suporte spre a înainta pe calea civilizatiei
Când cineva, recunoscut ca om integru, rationeaza cu încapatânare gresit, înseamna ca asculta de logica unui interes ascuns.
Ratiunea are o însusire pozitiva, cu adevarat omeneasca: aceea de a-si recunoaste greseala în propriile rezultate si metode, precum si aceea de a fi mereu treaza si oricând gata sa-si îndrepte greseala.
Norocul intervine numai rareori în viaţa înţeleptului; cele mai mari şi mai înalte hotărâri ale acestuia au fost, sunt şi vor fi luate de raţiune, de-a lungul întregii lui vieţi.
Trebuie să ridicăm ziduri de apărare în propriile noastre raţionamente de nezdruncinat.
Mulţi din cei care n-au învăţat ce înseamnă raţiunea trăiesc totuşi raţional.
Cu cât cineva este mai ajutat de pasiune, cu atât mai puţin face uz de raţiune.
Zeii făcând să se nască în oameni raţiunea, le dau cel mai mare dintre bunurile care există.
Numai raţiunii să-i încredinţezi cântarul disputei cinstite.
