Eu zic că-i civilizat poporul care-şi făureşte singur dansurile, deşi la dansuri nu există nici recolte şi nici hambare pentru ele. Şi numesc înapoiat poporul care-şi înşiră pe rafturi tot felul de obiecte, fie ele chiar dintre cele mai fine, dar născute din munca altora.
Cel ce-şi domină poporul prin adevărul cuvintelor sale, cu toate greutăţile şi amărăciunile, va fi urmat [...] Ca şi cel care făureşte sentimentul măreţiei.
Guvernele trebuie sa fie conforme cu natura celor pe care îi guverneaza: scoala principiilor este morala popoarelor.
Chestiunile juridice nu pot fi considerate independent de dezvoltarea întregii vieti nationale, de viata întregului popor.
Sentimentul national, la toate popoarele vechi, a început din memoria trecutului si s-a manifestat mai întâi în operele de geniu ale oamenilor cultivati, apoi în modul de a actiona al multimilor. Primele manifestari ale acestui sentiment sunt ca mugurii care ies pe vechiul trunchi si sunt nevoiti sa aiba o veche înfatisare care e cam în discordanta cu noul vlastar, apoi ia nastere o contradictie care dureaza pâna ce noul înlatura vechiul, retinând din el ceea ce e viabil si folositor si respingând ceea ce este fals si inutil.
Fiecare popor posedă o anumită tartuferie care îi este proprie şi pe care o numeşte „virtuţile sale“. – Cel mai bun-ul nostru nu-l cunoaştem, – nu-l putem cunoaşte.
„Nu vecinul e aproapele nostru, ci vecinul vecinului“ – astfel gândesc toate popoarele.
Un popor este înconjurul pe care îl face natura pentru a ajunge la şase, şapte oameni mari. – Şi pentru a-i ocoli apoi.
Astazi ca si ieri, mâine poate mai mult ca azi, tainica dar suprema forta a unui popor va sta în idealul pe care el îl are de a se face cunoscut în lumea întreaga.
Anii copilariei reprezinta, în amintirea fiecarui om, timpurile legendare ale propriei vieti, asa cum în memoria popoarelor, timpurile legendare sunt acelea ale întemeierii lor ca natiune.