Pasiunile injosesc, pasiunea inalta.
Fara pasiune, omul nu este decat o forta latenta, o simpla posibilitate, asemenea cu piatra care asteapta lovitura fierului pentru a putea scoate scantei.
Pasiunea explica totul, scuza totul, purifica totul.
Nimic nu e mai placut decat sa simti nascandu-se o noua pasiune atunci cand flacara celei vechi nu e inca stinsa; astfel, in ceasul cand scapata soarele, vedem cu placere astrul noptilor ridicandu-se din cealalta parte a orizontului; te bucuri atunci de indoita stralucire a doua faclii ceresti.
Pasiunile sunt in morala, ceea ce in fizica este miscarea. Miscarea creeaza, distruge, conserva, insufleteste totul, si fara ea totul este mort.
Pasiunile sunt adevarate contraponderi ale pasiunilor; sa nu cautam catusi de putin sa le distrugem, ci sa ne straduim a le calauzi, sa le invingem pe cele care sunt daunatoare prin acelea care sunt utile societatii.
Cine este oare filozoful care a spus ca ar trebui sa se comande pasiunilor? Acesta nu a iubit niciodata.
Pasiunile au aratat oamenilor calea ratiunii.
Pasiunile noastre sunt principalele unelte ale conservarii noastre: a voi sa le distrugi este o incercare tot atat de zadarnica pe cat de ridicola.
Nevoile si pasiunile nostre – al caror abuz, ce-i drept, face atata rau – au insufletit si infrumusetat natura.
