Omul este un copil; darul sau cel mai inalt este darul cresterii.
Fiecare om este propriul lui cerşetor.
De oameni mă separă toţi oamenii.
Un om care a devenit conştient de existenţa absurdului este legat de el pentru totdeauna.
Caracterul finit şi limitat al existenţei umane este mai primordial decât omul însuşi.
Omul e făcut – ca toate vietăţile – pe măsura unor anumite senzaţii. Or, se întîmplă ca ele să nu-şi mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave – din plenitudine – care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conştiinţa?
Multi oameni sunt cinstiti din orgoliu.
Fiecare fiinta omeneasca ascunde în adânca ei intimitate, cu o nestapânita pudoare, cel putin o taina, experienta unei dorinti sau a unui fapt, ceva de nespus si inexprimabil, pe care nimeni altul nu i-l stie si pe care nici nu l-ar putea întelege.
Stiti bine cum sunt unii oameni: cu nimic nu se simt îndestulati, fiindca, de fapt, nu stiu nici ei singuri ce vor, si-si iau fara mila înapoi tot ceea ce au daruit cu generozitate si fara nici o ratiune.
Noi oamenii suntem prea adesea schimbatori. Ceasurile de seara ne încovoaie spre pamânt, iar cele de dimineata ne înalta spre cer. Niciodata nu suntem în stare sa iubim sau sa vrem constant ceva, o zi întreaga macar.
