Se întâmpla uneori ca mersul lucrurilor sa fie tot asa de neînteles ca si gândurile omului; de aceea ne-am si deprins sa aruncam vina pe noroc în toate câte nu merg dupa voia noastra.
Cuceriti ceea va ofera norocul, cu rabdare, învingeti nedreptatea oamenilor prin virtute, faceti fata necesitatilor si vremurilor cu întelepciune si prudenta, adaptati-va deprinderilor si obiceiurilor semenilor vostri în chip modest, cu omenie si discretie, si, mai ales – prin istetimea, priceperea, cercetarea si fapta voastra – cautati a fi mai întâi condusi de bunele îndemnuri launtrice, ca mai apoi sa fiti cu adevarat socotiti virtuosi.
Ocaziile îl creeaza pe om.
Un succes cu cât e mai real si scoate mai în evidenta pe cineva, cu atât atrage asupra capului sau mai multe invidii si clevetiri, dusmanii si vorbe de tot felul.
Norocul este arbitrul unei jumatati din activitatea umana, lasându-i pe indivizi sa se lupte singuri pentru cealalta jumatate, sau cam asa ceva.
Norocul oamenilor e adesea cel mai mare dusman posibil, fiindca îi face sa devina de cele mai multe ori rai, usuratici, obraznici. De aceea e mai grea încercarea pentru un om sa reziste norocului decât nenorocirilor.
În toate cele omenesti, cred ca norocul are o mare însemnatate, fiindca-l vedem stapânind si amuzându-se: ridicând în slavi pe unii fara vreun merit oarecare sau împingând în prapastie pe cei mai vrednici de a fi apreciati.
Ca sa izbutesti în viata, trebuie sa te bizui pe noroc si sa nu-ti pese de înfrângeri. E însa o socoteala politica din cele mai anevoioase.
Daca norocul va daruie bogatii, folositi-le în scopuri marete si cinstite; dar daca soarta va este apriga si zgârcita, nu e cazul sa traiti framântându-va si nici sa fiti cu desavârsire nemultumiti, nici sa va împovarati sufletul cu gânduri apasatoare, nadajduind de la ea mai mult decât va poate da; mai bine dispretuiti-o, caci e foarte usor sa dispretuiesti ceea ce nu posezi.
Nu trebuie să lăsăm totul pe seama norocului, care nu rămâne, de obicei, la fel în tot timpul.