Geniul omenesc nu va putea nicicând nascoci inventii mai desavârsite ca acelea create de natura, în care nu lipseste nimic si nimic nu-i de prisos.
Una din farsele cele mai crude pe care natura le joaca omenirii este aceea ca nu aranjeaza, de-a lungul vietii noastre, ca sa pastram un echilibru între însusirile mintii si ale sufletului si calitatile aparente ale trupului.
A descrie natura în versuri e asemanator faptului de a preamari o frumoasa eroina, sau un viteaz erou.
Arta continua natura, îmbogateste lumea umana cu noi realitati, creeaza noi experiente, înmulteste modurile de a trai si face viata mai bogata, mai variata, mai intensa.
În natura, ceea ce ne impresioneaza mai puternic nu sunt legile sale, ci abaterile. Calmul nu pune probleme, nici nu sileste la reflectii. Capriciile însa, considerate drept acte patologice, sunt cele dintâi care ne atrag atentia.
…Si tu, natura,
Îti întorci fata de la obiditii
Acestei lumi, si tu, dispretuind
Adâncile dureri si nenorocul,
Slujesti mariei-sale fericirea!
Natura nu da pret mai mare, nici
Mai grijulie nu se-arata
Cu semintia omeneasca
Decât c-o obste de furnici.
Si daca pe întâia o ajunge
Mai rar ca pe cealalta nimicirea,
Într-asta e o singura pricina:
Ca-i mai putin fecunda omenirea.
Natura a fost creata deopotriva deschisa si la bine si la rau, pentru ca omul sa se îndemne a hotarî liber încotro s-o ia.
Una din cele mai mari laude ce s-a adus omului creat de natura este aceea de a fi înzestrat cu ratiune; totusi natura n-a fost în stare sa creeze o minte care s-o înteleaga.
Natura geme de durere la nasterea unui erou, dar zâmbeste la mormântul lui.