…o înclestare
salbatica a inimii ma-ncearca
gândindu-ma ca toate trec pe lume
Si-aproape toate dispar fara de urme!…
Dacă urăsc ceva pe pământ, urăsc formula: „Mi-am pierdut iluziile“. Când ai ajuns să pronunţi aceste cuvinte, află că tu nu mai eşti decât o fantomă, adică jucăria împrejurărilor… Iluzia e cuvântul de care te serveşti pentru a-ţi ascunde dezertarea şi căderea.
Avere pierzi – pierduşi ceva, încoardă deci puterea ta, avere nouă-i căpăta,
Rangul ţi-l pierzi – pierduşi ceva, tu cată slava pe alt drum,
Vei fi considerat altcum. Curaju-ţi pierzi – tot ai pierdut.
Mai bine nu te-ai fi născut.
Deznădejdea este nu numai un semn al mizeriei, dar şi al sălbăticiunii.
Deznădejdea este cea mai mare rătăcire a noastră.
Descurajarea e adesea mai rea decât motivul care a pricinuit-o; ea pune vârf suferinţelor noastre înlăturând mijloacele de a le tămădui.
Cel care speră fără temei deznădăjduieşte fără temei.
Ce este o durere şi-o lacrimă ce-nseamnă
Când tânăra nădejde la luptă te îndeamnă!
Luptaţi, răbdaţi, munciţi şi nu pierdeţi niciodată nădejdea, nu puneţi nimic prea mult la inimă. Numai când pierdeţi nădejdea, sunteţi învinşi.
Nădejdea e un bun atât de ieftin, c-o poate avea şi cel mai sărac dintre muritori.
