Pacatele în dragoste sunt: minciuna si tradarea.
Există un fel de nevinovăţie în minciună, indiciu al bunei-credinţe în ceva.
Uneori minciuna e marinimoasa, mai ales atunci când îti da puterea de a iubi mai departe, spre a nu jigni pe cei pe care-i mintim.
Vremurile cele mai corupte sunt acelea în care se minte cel mai mult. Atunci se contureaza neîncrederea generala, neîncrederea dintre tata si fiu; atunci sporesc fara masura protestele, juramintele si perfidiile. Atunci apar diversitatile de opinii politice, religioase si chiar un continuu îndemn de a nascoci fapte si intentii defaimatoare la adresa adversarilor.
Spre a nu capata prostul obicei de a minti, nu exista alt mijloc decât propria-ti hotarâre de a nu minti niciodata. Daca vei face o exceptie de la ceea ce ti-ai propus, nu te vei opri sa faci si pe a doua, si pe a cincizecea, si asa la nesfârsit. În chipul acesta, multi, în mod treptat, ajung sa plasmuiasca cu nerusinare, sa exagereze si chiar sa calomnieze.
Arta de a trai înseamna arta de a sti sa crezi minciunilor.
Pe mincinos sa nu-l crezi, nici chiar când spune adevarul.
Sa se pazeasca omul cât poate sa nu spuna
Adevaruri de-acele ce seamana-a minciuna,
Caci fara nici o vina de rusine va fi.
O minciuna bine croita pare mai adevarata decât adevarul gol-golut.
De mult, Minciuna se afla în câteva oraşe. Acuma locuieşte peste tot.
