De cîte ori mă primblu prin ceaţă, mă dezvăluiesc mai uşor mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ţi lumea, te leagă înşelăciunilor ei. Dar ceaţa este culoarea amărăciunii.
După miezul nopţii, gîndeşti ca şi cum n-ai mai fi în viaţă sau – în cel mai bun caz – ca şi cum n-ai mai fi tu.
Nu poţi pricepe ce înseamnă „meditaţia“ dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea.
