Mamele au o vârsta unica; nu exista mame tinere, mame batrâne, mame frumoase sau urâte: exista doar mame.
O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău….
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Ah! Mamă tu! Ce slabă eşti!
N-ai glas de vifor să jeleşti,
N-ai mâini de fier, ca fier să frângi,
N-ai mări de lacrimi, mări să plângi,
Nu eşti de foc, la piept să-l strângi,
Să-l încălzeşti!
Mama, după ce a dat propriei sale odrasle viaţa trupească, trebuie să-i dea şi viaţa morală, sădind în ea primele răsaduri ale educaţiei morale, religioase şi intelectuale.
Dacă totdeauna am unit slăvirea ştiinţei cu slăvirea patriei, o datoresc sentimentelor sădite de tine, scumpă mamă.
O mamă bună preţuieşte cât o sută de învăţători.
Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creaţiunii e tot inima unei mame.