Numai mizeria nu stârneste invidie în lume.
Tot ceea ce depăşeşte obişnuitul stârneşte nu numai rivalitate, ci şi invidie.
Invidia nu trăieşte multă vreme, iar pentru unii moare chiar înaintea lor.
Nu invidia pe cei ce dispun de mari bogăţii, ci pe aceia care nu au de mărturisit nici o greşeală.
Invidiază nu pe cei ce au dobândit o mare putere, ci pe cei ce ştiu să utilizeze mai bine puterea de care dispun.
La fel cu fierul care este mâncat de rugină, invidiosul este ros de propria lui fire.
Invidia îl împiedică pe om să dea crezare laudelor care depăşesc măsura posibilităţilor proprii.
Invidia se îndreaptă spre cel avut.
Când otrava invidiei pătrunde într-un suflet, el este prada unei duble suferinţi: simte povara propriilor lui nefericiri şi geme în faţa fericirii celuilalt.
Cine nu-i invidiat nu este nici demn de invidie.
