Indiscreţia – când ea constă în a da în vileag secretele altora, mai ales acelea care ne-au fost într-adins destăinuite – este o adevărată violare a unui angajament tacit. Prin singur faptul că primeşti destăinuirea unui secret, oare nu te şi angajezi să-l păstrezi?
De la taină la indiscreţie nu e decât distanţa de la ureche la gură.
Legile secretului şi-ale depozitului de bani sunt aceleaşi.
Să nu spui nimic, cui nu vorbeşte nimic, sau cui spune totul.
Nimic nu apasă mai greu ca o taină.
Cum vrei ca altul să tăinuiască secretul tău, când nici tu însuţi n-o poţi face?
Doi inşi pot ţine un secret, numai dacă unul singur îl ştie.
