Citate despre Glorie

Cinstirile nu se împart la fel muritorilor.

Un singur lucru din toate caută cei aleşi: gloria veşnică.

Numele celor care mor pentru patrie trebuie păstrate în temple şi scrise în cărţile de aur, rămânând ca un izvor de glorie şi de nobleţe pentru generaţiile viitoare.

Ce urmă lasă şoimii în zbor?
Ce urmă peştii în apa lor?
Să fii cât munţii de voinic,
Ori cât un pumn să fii de mic,
Cărarea mea şi-a tuturor
E tot nimic!

Copil ce eşti! Te simţi bolnav se vede,
Îţi dai tu seama ce înseamnă lume,
Când vrei s-o umpli numai cu al tău nume?
Tu eşti un singur om – oricât te-ai crede.
O rază-n întunericul uitării!
În fiecare strop – vieţi sunt multe,
Şi toate-o cer – dar cine să le asculte
În urletul talazurilor mării!

Gloria vine din urmă foarte încet. Cu cât fugi mai tare, cu atât te depărtezi de ea.

Setea de glorie e ca râia: de ce-o scarpini, de ce te mănâncă.

Ispita gloriei! Pe câţi nechemaţi nu-i stârneşte ea din liniştea vieţii lor serioase şi cinstite, şi-i pune s-alerge nebuni pe-un drum, care nu e al lor!

De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?
Azi când patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i închipuirea, ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o băşică e, de spumă, într-un secol de nimic.

Trebuie să ştii a lua seama la ce este drept şi acceptabil în opinia publică; încolo ascultă numai de conştiinţa ta şi, la nevoie, primeşte fără să te turbure năpăstuirile acestei opinii.