Gelozia ce-o încearca pentru noi fiinta pe care o iubim cu ardoare este o delicioasa contributie la linistea si fericirea noastra. Dar gelozia unei fiinte pe care n-o iubim, sau n-o mai iubim, ori n-o iubim îndeajuns, este o pacoste, un chin, o suferinta inutila care te scoate din sarite.
Femeile sunt geloase pe trecutul barbatului, desi acesta nu se gândeste decât la prezent si la viitor. Fiti dar sinceri si atenti.
Cea mai proasta, cea mai nebuneasca, cea mai ridicola si cea mai imbecila dintre patimile omenesti este gelozia.
Poti fi gelos fara sa iubesti, precum poti sa iubesti fara a fi gelos.
Uneori gelozia cauzeaza nu numai moartea si distrugerea celui ce iubeste, dar adesea stinge însasi dragostea, mai ales când da nastere la dispret.
E limpede ca gelozia este o exagerata pasiune pentru persoana iubita, sentiment pe care îl întelege cel ce a gustat dragostea, dar pe care zadarnic am încerca sa-l explicam altora.
Gelozia apare fie din neputinta, fie dintr-o prejudecata, fie din experienta.
Fereşte-te de gelozie, stăpâne;
E monstrul cu ochii verzi ce-şi zămisleşte
De unul singur hrana cu care se hrăneşte.
Fericit trăieşte încornoratul ce-i sigur de-a sa soartă
Şi care n-o iubeşte pe cea ce-l păcăleşte.
Dar ce clipe cumplite mai trăieşte
Cel ce iubeşte, şi totuşi se-ndoieşte;
Şi, bănuind, cu-atât mai tare o iubeşte.
Vorbele veninoase ale unei femei geloase
Sunt mai otrăvitoare decât colţii câinilor turbaţi.
Fleacuri uşoare ca vântul
Sunt pentru gelos dovezi de fier
Mai tari chiar decât slova sfântă.