Adevarata frumusete este intotdeauna casta si inspira un respect involuntar.
Adevarul se opreste la inteligenta; frumusetea patrunde pana la inima.
Frumosul si adevarul sunt identice. Frumosul anume trebuie sa fie adevarat in sine.
Frumusetea este o scrisoare de recomandare pe care natura o da favoritilor ei.
Daca frumusetea nimereste unde trebuie, face sa straluceasca virtutile si sa roseasca viciile.
Frumusetea la o femeie cinstita este ca focul indepartat sau ca sabia ascutita, fiindca nici el nu arde, nici ea nu taie pe acela care nu se apropie de ele.
Cand o femeie, privindu-se in oglinda, marturiseste ca e lipsita de frumusete, trebuie ca ea sa-si spuna:”Ah, cum as fi daca imi lipseste virtutea?” Si daca e frumoasa:”Eu voi fi mai respectata daca am o purtare buna”.
Zilele, una cate una, musca din floarea frumusetii.
Frumusetea e un bun fragil; cu cat sporesc anii, cu atat scade si ea; ea se micsoreaza pe masura ce inainteaza in timp.
Daca viata merita pentru cineva sa o traiasca, numai pentru acela merita, care ajunge sa contemple frumusetea insasi.
