Oamenii se tem mai putin sa jigneasca pe cel care se face iubit, decât pe cel ce se face temut; fiindca dragostea e un legamânt care din cauza celor rai este încalcat adesea la prima ocazie în folosul acestora; teama e întretinuta de spectrul eventualei pedepse ce niciodata nu-i paraseste.
Inteligenta are adeseori cuvinte potrivite, frumoase si folositoare pentru orice împrejurare, socotite ca atare pentru cel ce le spune; norocul însa, dovedind înca o data a fi sprijin celor nevolnici, pune în mare graba la îndemâna acestora astfel de vorbe, pe care, daca n-ar fi fost teama, nicicând nu le-ar fi trecut prin minte a le spune.
Nu există nici un animal mai nerecunoscător, mai invidios, mai răuvoitor, mai egoist, mai demn de compătimire, mai ticălos şi mai prost ca publicul. E cel mai laş dintre laşi, căci îi este teamă de el însuşi.
Şi frica ne poate face trădători,
Nu numai fapta.
Orice pasiune izolată este, în izolarea sa, dementă; sănătatea psihică poate fi definită ca o sinteză a nebuniilor. Fiecare pasiune dominantă generează o teamă dominantă, teama de a nu fi satisfăcută. Fiecare teamă dominantă generează un coşmar, constând câteodată într-o timiditate paralizantă, iar altădată într-o teroare inconştientă sau suboonştientă care îşi găseşte expresia doar în vise. Omul care doreşte să-şi păstreze sănătatea mintală într-o lume periculoasă trebuie să convoace în mintea sa un parlament al tuturor temerilor, în care fiecare va fi declarată pe rând de către toate celelalte ca fiind absurdă.
Frica de răul cel mai mare te lecuieşte de mai rău.
Nu este chin mai mare decât să fii sclavul fricii.
Dintre toate viciile demne de dispreţ, teama e cea mai blestemată.
Odată prinşi într-o întâmplare deosebită, oamenilor nu le mai este teamă. Numai necunoscutul îi înspăimântă pe oameni.
Numai de mister îi este omului frică. Trebuie să nu mai existe mister.
Trebuie ca oamenii să coboare în puţul acesta întunecat, să se reîntoarcă şi să spună că acolo n-au dat peste nimic.