Văd apărând la orizont o nouă specie de filozofi: îndrăznesc să-i botez cu un nume nu lipsit de primejdie. În măsura în care îi ghicesc, în măsura în care se lasă ei ghiciţi căci dorinţa de a rămâne pe undeva enigmatici tine de felul lor de a fi -, aceşti filozofi ai viitorului ar putea fi denumiţi pe bună-dreptate sau poate şi pe nedrept, ispititori. Acest nume este la urma urmei doar o tentativă sau, dacă vreţi, o tentaţie.
Nimeni nu va da prea lesne crezare unei doctrine pentru simplul fapt că ea te face fericit sau virtuos, poate cu excepţia „idealiştilor“ drăgălaşi pasionaţi de Bine, de Adevăr, de Frumuseţe, în a căror baltă înoată laolaltă toate soiurile de dorinţi multicolore, greoaie şi blajine.
Am descoperit încetul cu încetul că orice mare filozofie de până acum a fost confesiunea autorului ei, constituind un fel de memorii neintenţionate sau neobservate.
Presupunând că Adevărul e o femeie, nu-i oare întemeiată bănuiala că toţi filozofii, în măsura în care au fost dogmatici, s-au priceput prea puţin la femei?
