E nespus de placut sa-ti aduci aminte de nefericirile îndurate, atunci când esti fericit.
Fericirea înseamna a sti sa te multumesti cu orice; în oricare nefericire exista întotdeauna si putin bine…
Idealul sau mai bine zis visul de fericire si beatitudine nu este numai contrar realitatii, dar chiar e în dezacord cu idealul moral intelectual si poetic, fiindca numai nefericirea si suferinta dau viata gândului, inspira poezia, îndeamna la actiune, fac ca omul sa fie om.
Trebuie sa avem neaparat un scop în viata. Chiar daca nu se realizeaza, însasi încercarea de a-l realiza constituie scopul vietii si, prin urmare, fericirea.
Fericirea consta în faptul de a poseda ceva. Înseamna a avea parte de tot ceea ce te înconjoara, si a te simti contopit în el. În marea vâltoare a vietii, fericirea înseamna a te agata de tot ceea ce te poate tine permanent pe linia de plutire.
Ca să fii fericit, nu este suficient să găseşti momentul fericirii. Trebuie să ştii să uiţi atât ce-a fost înainte, cât şi ce va fi după acest moment.
Nimeni nu este fericit după propria-i părere.
O fericire bazată pe nedreptate nu este sigură.
Este o mare fericire să doreşti lucrurile ce trebuie dorite.
Nimic nu-ţi poate aduce fericirea deplină, dacă nu te bucuri de independenţă.
