Modestia oamenilor deveniti faimosi denota adesea un orgoliu din cel mai rafinat. Ea creste în raport direct cu faima si-i urmeaza oscilatiile în chipul cel mai fidel.
Nimeni nu-i atât de întelept sau atât de prost pe cât se crede. Faima tinde întotdeauna sa exagereze în ambele sensuri.
Unii oameni comit crime pentru niciun alt motiv in afara de acela de a-si vedea numele tiparit in ziar.
Reputaţia e o născocire proastă şi falsă: dobândită adesea fără merit şi pierdută fără nici o vină.
Faima nu este o plantă care creşte pe pământ sterp.
Un nume bun e ca o alifie parfumată: pătrunde peste tot şi nu dispare uşor, căci parfumul alifiilor durează mai mult decât col al florilor.
Mai întâi trebuie să ai un nume şi apoi se vor scrie multe amintiri despre tine.
La ce serveşte reputaţia, la ce serveşte un renume glorios atunci când faptele o dezmint?
Fericit este muritorul care atinge capătul negru al vieţii şi lasă moştenire copiilor săi iubiţi un frumos renume.
Preferă să ai un nume bun decât bogăţie. Este greu de purtat o faimă rea şi este greu să scapi de ea.
