Un sac gol, spune proverbul, nu poate sta drept; la fel e cu un om care are datorii.
Dacă faceţi datorii, veţi fi siliţi să aveţi secrete faţă de cei ai casei voastre, să-i amăgiţi, să-i minţiţi; veţi trăi într-o continuă nelinişte.
Datoriile fac din om un adevărat rob.
Cel care se împrumută şi cel care împrumută sunt doi sclavi, unul al împrumutătorului, celălalt al datornicului. Îngroziţi-vă de acest lanţ, păstraţi-vă libertatea şi independenţa.
Datoriile făcute la tinereţe sunt ruina omului la maturitate.
Să recunoaştem, spre demnitatea secolului nostru, că jurământul e o foarte slabă dovadă pentru oamenii bine crescuţi şi rafinaţi; el nu este de trebuinţă decât la popoarele înapoiate, unde însuşirea de a minţi costă mai puţin decât călcarea jurământului. În moravurile noastre, acest „ceremonial solemn“ nu e decât o formalitate ofensatoare… inutilă pentru societate şi jignitoare pentru cei ce sunt obligaţi să-l facă.
Ia seama la ceea ce făgăduieşti, dacă este drept şi cu putinţă de făcut, căci făgăduiala este datorie curată.
Când un prost face ceva de care îi este ruşine, el declară întotdeauna că îşi face datoria.
Niciodată nu te poţi achita de datoria faţă de părinţi.
A trăi glorios sau a muri în glorie, iată datoria unui suflet nobil.
