Citate despre Cunoastere

Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale.

Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decât suntem, ba încă de-a ne crede astfel.

Când o femeie mi se pare frumoasă, n-ara nimic de spus despre frumuseţea ei. Doar o văd că zâmbeşte. Iar intelectualii demontează chipul bucată cu bucată, pentru a-l explica; dar zâmbetul nu-l văd. A cunoaşte nu înseamnă nici a demonta, nici a explica, ci a ajunge să vezi. Dar pentru a vedea trebuie să participi.

Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie.

Multi cred ca stiind ei multe lucruri, altii nu stiu nimic; adesea, crezând ca îi pacalesc pe altii, mai apoi îsi dau seama ca ei au fost cei pacaliti; pentru care lucru socot ca e nebunesc sa cauti fara rost sa pui la încercare desteptaciunea celorlalti.

Chiar cea mai pe fata apologie a unui delict, eu n-as putea-o considera un delict, ci as tine mai curând seama de ea ca o contributie la cunoasterea delictului.

Înseamnă că nu-ţi mai iubeşti îndeajuns cunoaşterea de vreme ce o împărtăşeşti.

A învata sa întelegi lucrurile cele mai marunte care se petrec în fiecare zi înseamna, poate, a învata sa prinzi sensul cel mai profund al vietii.

„În grădina în care creşte arborele cunoaşterii, acolo-i paradisul“: astfel grăiesc cei mai tineri şi cei mai bătrâni şerpi.

Iubirea de oameni este boală tonică şi în acelaşi timp ciudată, fiindcă nu-i sprijinită de nici un element din realitate. Un psiholog iubitor de oameni n-a existat pînă acum şi desigur nu va exista niciodată. Cunoaşterea nu merge în sensul umanităţii. – Sînt însă pauze ale lucidităţii, recreaţii ale cunoaşterii, crize ale ochiului necruţător, care îl pun în situaţia stranie a iubirii. Atunci ar dori să se întindă în mijlocul străzii, să sărute tălpile muritorilor, să dezlege curelele încălţămintei negustorilor ca şi cerşetorilor, să se tîrîie prin toate rănile şi însîngerările, să atîrne de privirea criminalului aripi de porumb – să fie ultimul om din dragoste!
Cunoaşterea de oameni şi dezgustul fac din psiholog, de bine, de rău, o victimă a propriilor lui cadavre. Căci pentru el orice iubire este o ispăşire. – Oamenii pe care i-a anulat cunoaşterea mor în tine; victimele dispreţului tău putrezesc în inima ta. Şi întreg acest cimitir care prinde viaţă în delirul de dragoste, în spasmele ispăşirii tale!