Putem evita critica foarte usor nespunand ceva, nefacand ceva si nefiind ceva.
Un critic de seamă e, în mod obişnuit, un om în vârstă şi plin de candoare, care simte plăcere a descoperi frumosul, fiind totodată inapt pentru a minţi.
O epocă lipsită de critică este fie o epocă în care arta e imobilă, rigidă şi limitată la reproducerea tipurilor formale, fie o epocă lipsită cu totul de artă.
Ce este critica în definitiv? O încercare de a determina dacă o operă ivită în timp este în stare să ţină mult.
Cine fuge de critică înseamnă că nu crede în puterile proprii.
Obiectivitatea criticii constă nu în faptul existenţei unui principiu sigur de judecată, ci în prezenţa permanentă a ideii de valoare artistică.
Critica este o caricatură, o şarjă. Criticul trebuie să îngroaşe liniile pentru a scoate în evidenţă anume laturi.
Judecata originală în critică înseamnă a reflecta prin cultura ta proprie. Tendinţa tinerilor de a combate totul căutând a fi originali este neserioasă şi duce la paradoxal.
Din punct de vedere tehnic un articol critic nu trebuie să spuie totul.
Critica începe odată cu actul de creaţie.
