Copilul daca n-a invatat sa-si iubeasca parintii, fratii, surorile, scoala, patria [...] este foarte greu de presupus ca, atunci cand va creste, va fi capabil sa-si iubeasca cu adevarat femeia pe care si-a ales-o.
Copiii vad in parinti trecutul, parintii vad in copii viitorul.
Noi, cei mari, uitam adesea ca am fost copii. Si lucrul acesta ar trebui sa ni-l aducem aminte, mai ales cand ne gasim in fata copiilor.
Viata este o flacara ce se stinge totdeauna, dar recapata scanteie de cate ori se naste un copil.
Iubirea copiilor va spori atunci cand ei vor intelege ca severitatea de mai inainte a parintilor a izvorat din afectiunea si din grija acestora de a-i face capabili sa dobandeasca bunavointa lor, si in plus, stima tuturor celorlalti oameni.
Cand vezi sufletul curat si nevinovat al unui copil, iti vine parca sa zici ca orice mama e o “nascatoare de Dumnezeu”.
Copilul isi recunoaste mama dupa suras.
Este cumplit pentru copii sa piarda ajutorul unui parinte, dar frumos sa mosteneasca renumele parintilor.
Copiii gasesc de toate în nimic. Adultii, nimic în toate.
Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adâncurile fiintei si la care omenirea alearga fara încetare sa-si potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune.
