Nu vorbi decât ceea ce poate fi folositor tie si altora. Fereste-te de convorbirile desarte.
În orice conversatie sau discutie, care n-are alt scop decât acela de a sta pur si simplu de vorba, e aproape cu neputinta ca placerea unora sa nu fie plictiseala pentru altii, nici nu poti spera altceva decât ori sa te plictisesti ori sa reusesti sa enervezi, si e un mare noroc daca poti sa ai parte si de una si de cealalta în aceeasi masura.
Aţi observat că oamenii care discută mai mult între ei sunt acei care sunt siguri că nu se pot înţelege?
Cele mai triste succese în discuţii sunt cele din condescendenţă.
Vorbind, gândeşte-te puţin şi la cel care te ascultă. În umbra tăcerii lui sunt doi ochi mari, care te privesc.
Ascultând cu atenţie pe cel cu care vorbeşti, îl pregăteşti să te asculte cu luare-aminte şi să fie favorabil argumentelor tale. În discuţie să nu te aprinzi, nici să te descurajezi şi nici să loveşti în cineva. Când discuţia alunecă în ceartă, hotărâţi-vă să tăceţi. Aceasta nu înseamnă deloc a te da bătut.
Scopul convorbirii sau discuţiei nu trebuie să fie biruinţa, ci îndreptarea.
Chiar şi cel înţelept poate să ducă cu sine, din aceste convorbiri, subiecte care să merite a fi meditate în singurătate.
Discutăm ca să ne luminăm. Ne oprim, când e să înceapă gâlceava. Fiecare se instruieşte, fiecare se desfată, toţi pleacă mulţumiţi.
Vorbind de toate, ca fiecare să aibă câte ceva de spus, nu aprofundăm chestiunile, ca să nu plictisim; le propunem în tăcere, le tratăm repede. Preciziunea duce la eleganţă. Fiecare îşi dă părerea şi o susţine în puţine cuvinte. Nimeni nu atacă cu aprindere părerea celuilalt. Nimeni nu-şi apără părerea cu îndărătnicie.