Constiinta omului nu are tihna decât în adevar. Cine minte, chiar daca nu e descoperit, se pedepseste singur simtind ca tradeaza o îndatorire, în acest chip degradându-se moralmente.
Înainte de a mă culca, mă gândesc la ziua întreagă ce trecu, îmi examinez toate vorbele şi faptele, nu trec nimic cu vederea şi-mi dau silinţa a mă judeca drept, fără părtinire.
Vegheaţi asupra voastră, învinuiţi-vă singuri, judecaţi-vă apoi; cereţi iertare câteodată, şi, dacă este nevoie, daţi-vă şi câte o pedeapsă.
Mare e puterea conştiinţei: ea se face deopotrivă simţită şi atunci când înlătură de la cel nevinovat orice teamă şi atunci când dă celui vinovat biciuirile pe care le-a meritat.
Prefer mărturia conştiinţei mele tuturor vorbirilor (cuvântărilor) ce se pot ţine despre mine.
Conştiinţa ne-a fost dată de zeii nemuritori spre a ne fi pe veci tovarăşă nedespărţită. Luaţi oamenilor conştiinţa – darul cel mai sfânt pe care l-au primit de la zei – şi totul se prăbuşeşte.
