Constiinta cea mai clara sa porunceasca, nu indrazneala cea mai mare!
Marile constiinte nu vad nimic decat drumul drept al chemarii lor providentiale.
Constiinta este haosul nalucirilor, al poftelor si al incercarilor; este focarul viselor, caverna gandurilor de care ti-e rusine; este gheena sofismelor si campul de lupta al patimilor.
O constiinta incarcata are drept urmare o viata destramata.
Omul e făcut – ca toate vietăţile – pe măsura unor anumite senzaţii. Or, se întîmplă ca ele să nu-şi mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave – din plenitudine – care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conştiinţa?
Frauda ce atinge oricare constiinta
Se-ndreapta contra celor ce au buna credinta,
Precum si contra celor lipsiti de-acea-nsusire.
Si aceasta din urma e frauda ce rumpe
Iubirile naturii ce sunt asa de scumpe.
Fa-ti în permanenta un examen scrupulos de constiinta, ca sa vezi daca actionezi bine sau rau.
Constiinta este tocmai punctul de gravitate al individului.
Celui mai puternic instinct al nostru, cel care ne tiranizează, i se supune nu numai raţiunea, dar şi conştiinţa noastră.
Nu trebuie sa ne refuzam zbuciumul impus de cautarea unei noi constiinte, pe care dorim sa ne-o cream chiar în timp ce-o cautam.
