S-a zis despre comedia lui Molière că este tristă, asta este o figură de stil, spre a atrage atenţia că scopul ei nu este râsul fiziologic, ci râsul critic.
A semnala un fond omenesc sau umanistic stabil este a recunoaşte universalitatea operei clasice, valabilitatea ei pe o mare întindere de spaţiu şi de timp.
Toţi clasicii au fost nişte rebeli şi au rămas neînţeleşi, măcar la începuturile lor.
Clasicul produce o operă fără geniu, o operă aparent anonimă şi uneori cu adevărat anonimă, care trăieşte de la sine ca un obiect natural.
Adevăratul clasic nu se ridică de la particular la universal făcând sforţări inutile de a da semnificaţie evenimentului, el explică doar universalul, când acesta apare întâmplător, aproape formulat într-un eveniment.
Clasicul nu observă, căci asta ar implica o sforţare disproporţionată şi o primejdie de a te rătăci printre evenimente. El vine cu observaţia făcută.
