Casatoria e scoala cea mai sigura a ordinei, a bunatatii, a omeniei.
Fa ochii mari inainte de a te casatori si tine-i pe jumatate inchisi dupa casatorie.
Casatoria nu e ceva indiferent: ea este un mare bine sau un mare rau, o mare liniste sau o mare tulburare… Ea inseamna o foarte dulce si placuta viata daca e bine facuta; sau un targ primejdios, o legatura foarte spinoasa, o cruda sclavie, daca este rau nimerita.
Nu toti oamenii sunt destul de intelepti ca sa pretuiasca la o femeie numai caracterul ei, de aceea chiar cand este vorba de casatoriile inteleptilor, e bine sa se adauge la insusirile sufletului darurile trupesti, asa, ca un prisos care nu strica deloc.
Casatoria este actul cel mai de seama din viata omului. Inainte de a-l savarsi trebuie sa se gandeasca serios. Intr-o casatorie totul trebuie sa fie de acord: ideile, principiile, gusturile.
Cu mult cel mai bine e sa ia cineva o sotie de seama sa; cand e muncitor, sa nu doreasca o partida stricata din cauza bogatiei sau ingamfata de originea ei.
Cand nu-ti casatoresti fetele, se marita singure.
Până şi concubinajul a fost corupt: – prin căsătorie.
Pentru a avea în chip durabil drept la dragostea tinerei tale sotii, este necesar sa nu te subestimezi în fata ei; trebuie de asemenea ca intimitatea conjugala sa nu stirbeasca cu nimic dragalasenia si respectul pe care i le-ai aratat mai înainte de a o conduce în fata altarului; de asemenea, sa nu te comporti prosteste, asemenea unui sclav, incapabil de a o corija; nici sa te porti ca un despot dojenind-o cu asprime.
Din moment ce ai acordat unei femei nobilul titlu de sotie, trebuie sa te dedici binelui ei, asa cum si ea trebuie sa se dedice binelui tau, dar obligatia ce-ti incumba tie este mai mare fiindca ea e o fiinta mai delicata, iar tu, ca mai puternic, îi esti cu atât mai mult dator cu orice pilda buna si orice ajutorare.