A distruge o carte bună este aproape totuna cu a ucide un om; cel ce omoară un om ucide o fiinţă raţională, dar cel ce distruge o carte bună ucide raţiunea însăşi.
Cărţile pot fi împărţite în două categorii: cărţile zilei şi cărţile tuturor timpurilor.
Cărţile, ca şi proverbele, dobândesc valoare prin pecetea şi stima timpurilor pe care le-au străbătut.
Aşa cum din holda strămoşească
Noua recoltă an de an se trage,
Tot astfel din cărţile străbune
Noua ştiinţă omul o extrage.
Nu există cărţi morale sau cărţi imorale. Cărţile sunt bine scrise sau prost scrise. Asta e totul.
Păcatele sale erau îngrozitoare, dar cărţile sale erau citite.
În felul lor, cărţile sunt destul de bune, dar ele sunt un substitut extrem de anemic al vieţii.
Cărţile trebuie să urmeze ştiinţele şi nu ştiinţele cărţile.
Unele cărţi se cuvine să fie degustate, altele devorate şi doar câteva mestecate şi digerate.
Lucruri în veşminte de cărţi.
