Scoala adevarata a politetii este caminul, iar profesorul cel mai bun este femeia.
Comportarea intregii societati nu este decat oglindirea comportarii care domneste in camin si nu este cu nimic mai buna sau mai rea.
Proverbul zice: un camin bun si o femeie cumsecade pretuiesc cat aurul si margaritarele.
Caminul e un stat in miniatura.
Într-o lume în care totul se clatină, ne trebuie un reazim. Acest reazim, care ne susţine, e căminul nostru şi acest cămin are nevoie de un suflet, de o inimă care să ne mângâie, să ne încurajeze. Şi această inimă nu poate fi decât inima unei femei – unei mame.
Casa este închisoarea fetei şi locul de trudă al femeii.
O soţie preocupată numai de dragostea sa pentru soţ, o mamă preocupată numai de dragostea pentru copiii săi îşi poate găsi locul într-o carte (pentru oameni cărora le place acest gen de carte), dar în viaţa reală ea este o pacoste.
Chiar dacă eşti surghiunit în depărtare pentru totdeauna, izbucneşti în plâns când afli că ţi-a ars casa.
Casa este lut în zori şi carte de amintiri în amurg.
