Binele ades’ vine pe urmele mâhnirii
Si o zâmbire dulce dup-un amar suspin.
Într-adevăr, trebuie să răsplătim atât binele cât şi răul: dar de ce să le răsplătim tocmai celui care ne-a făcut un bine sau un rău?
Cele făptuite întru iubire se petrec întotdeauna dincolo de Bine şi de Rău.
E mult mai lesne sa faci rau decât bine, nu numai pentru ca raul îl poti face tuturor, pe când binele numai acelora care au nevoie de el, ci si pentru ca aceasta necesitate de a face bine îi supara pe cei carora le vrei binele.
Provocatorii, asupritorii, toti cei ce, într-un fel oarecare, fac rau altora, sunt vinovati nu numai de raul pe care-l comit, dar si de pervertirea sufletelor celor pe care-i jignesc.
Cauta sa faci binele putin câte putin, caci numai astfel va fi luat în seama, fiindca omul e înclinat din fire sa uite repede binele ce i se face.
Rautatea celor sarmani este adesea întâmplatoare; a acelor bogati însa deseori e înnascuta. De aceea, în mod obisnuit, este mai de condamnat rautatea celui avut, decât a celui sarman.
Mare neplacere este aceea de a nu putea sa obtii binele decât dupa ce ai trecut prin rau.
Nu întotdeauna e rau ceea ce pare a fi rau.
Sfatul celui rau, arareori se pierde.
