Ma gandesc la zadarnicia noastra de perfectiune, de ascensiune – atata timp cat exista o moarte ale carei legi nu le cunoaste nimeni.
Beţivul îşi îneacă întâi necazurile şi apoi viaţa.
Ne îngrozim de holeră; rachiul este o altă mare plagă.
Beţia o vindecă sapa şi lopata.
Ştiţi voi ce bea acest om din paharul ce-i tremură în mâini, clătinându-se de beţie? Bea lacrimile, sângele, viaţa femeii sale şi a copiilor săi.
…Să fii până mai adineauri un om simţit, îndată după aceea nebun şi în clipa de faţă o fiară. Ce ciudat! Un pahar mai mult e un blestem şi în el e amestecat un duh necurat.
…O, Doamne! Cum poate omul să-şi bage în el un duşman pe gură ca să-i fure minţile?! Cum de simţim plăcere, bucurie, desfătare şi mândrie că ne prefacem în fiare sălbatice?
O, duh nevăzut al vinului, dacă n-ai nume, ca să te cunoască lumea, am să te botez eu; eşti satana!
Butucul are trei viţe: una aduce plăcerea, alta beţia şi cea de-a treia crima.
Mai degrabă te îneci în pahar decât în mare.
