Ceea ce dorim in tinerete, avem din belsug la batranete.
Pentru cel batran, femeia tanara este corabia care nu raspunde la comenzi si care nu poate fi ancorata.
Nu serveste la nimic de a fi tanara fara a fi frumoasa, nici de a fi frumoasa fara a fi tanara.
Nu atîrnă timpul în ridurile bătrîneţii şi nu e fiecare cută un cadavru temporal? Faţa omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstraţie de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei?
Pacat de acea tinerete care se asemana cu batrânetea.
Exista momente în care sufletul – mai ales al celor tineri – se afla într-o astfel de stare, încât orice împrejurare cât de mica îi este de ajuns spre a realiza ceva cu aparenta de marinimie si de daruire; însa tocmai aceste momente, care ar trebui sa fie apreciate în mod deosebit, siretenia celor ce le pândeste cu interes le prinde din zbor, spre a stapâni o vointa înca sovaitoare.
Cel mai frumos metal pentru a monta perlele iubirii este tineretea.
Oh, cât de dulce e în tinerete
când drumu-i înca lung pentru sperante
si-atât de scurt pentru amintiri, –
si sa rechemi în gând trecutul
macar ca-i trist, iar jalea dainuieste!
Omul este sortit sau sa-si risipeasca fara rost tineretea, singura vârsta care poate da roade pentru viitor si-i pregateste situatia sociala, ori sa si-o iroseasca nazuind sa-si procure placeri pentru acea perioada a vietii sale când nu va mai fi în stare sa se bucure de ele.
De cele mai multe ori, tinerii îsi închipuie ca devin atragatori afisând o falsa melancolie. S-ar putea ca aceasta, atunci când nu e de durata, sa placa cu osebire femeilor. Dar adevarata melancolie este respinsa de întreaga societate omeneasca, caci se poate afirma fara gres ca numai buna dispozitie e acceptata si are priza în relatiile dintre oameni, fiindca în definitiv – contrar parerii unor tineri – lumii îi place (si pe drept cuvânt) nu sa fie trista, ci sa se amuze.