Spre a obtine cu adevarat un efect, poezia si muzica pretind naturalete si nimic mai mult; cine iese din cadrul acestei reguli este pierdut si va da la iveala, la sfârsit, o opera greoaie si absurda, ce nu va atinge niciodata coarda sufletului care întotdeauna este nemijlocit impresionat de pasiuni.
Arta e imortalizarea experientelor omenesti.
Orice intuitie sentimentala devine lirica atunci când se organizeaza într-o forma artistica, capatând astfel caracter de totalitate.
Nu ideea, ci sentimentul este acela care confera artei sublima usurinta a simbolului: o aspiratie închisa într-o reprezentare, iata ce-nseamna arta.
Orice arta este esentiala numai pentru cine o practica.
Cei ce au trudit pe ogorul artelor sau al stiintei ar trebui sa se multumeasca cu faptul ca s-au dovedit a fi adevarati oameni si ca s-au facut cunoscuti ca atare, iar nu sa cada prada îngâmfarii.
Opera fiecărui om, indiferent că-i literatură, muzică, pictură, arhitectură sau orice altceva, este întotdeauna un portret al lui însuşi, şi cu cât încearcă să se ascundă pe sine, cu atât mai clar îşi va dezvălui caracterul, în ciuda voinţei sale.
Cel ce spune artist, spune spadasin.
Nici marmura, şi nici regeşti morminte
Nu vor trăi cât versu-mi plin de-avânt.
Faptele noastre se uită, oricât de renumite,
Şi-odat’ cu noi se sting şi gândurile toate,
Doar vorbele-nţelepte, de sunt în vers rostite,
Menite sunt de muze la viaţă fără moarte.
