Ca frunzele-s cuvintele şi unde ele abundă
Arareori un sens se-ntâmplă să ascundă.

Ne este Judecata asemeni ceasului:
Se-ncrede fiecare mai tare într-a lui.

Moravurile cu averea se schimbă,
Firile-odată cu-anotimpul,
Ideile cu cartea, principiile cu timpul.

Puţină-nvăţătură e-un lucru periculos.

E fericit cel care-şi poartă dorul
În bătătura casei lui natale
Şi se îmbată respirând văzduhul
Patriei sale.

Un deştept printre nătângi şi un nătâng printre deştepţi.

Ordinea este prima lege a universului.

Proştii admiră, iar cei cu judecată aprobă.

Proştii dau năvală acolo unde îngerilor le e teamă să păşească.

Nici o fiinţă nu suferă atât de puţin ca un prost.