Cine are dreptate n-are de ce să ameninţe, fiindcă dreptatea iese totdeauna singură deasupra. Cu strâmbătatea treci gârla câteodată, dar în râu te îneci cu siguranţă; pe când cu dreptatea treci şi marea.

Vălul făţărniciei şi patima urii aici n-o poţi vedea; în tot îţi zâmbeşte dragostea dreaptă şi nefăţărită, în tot vezi surâsul cald al frumosului şi faţa netedă a adevărului; frumosul îţi linişteşte ochii împăienjeniţi de vălul negru şi cernit al lumii mari, iar adevărul te trezeşte din beţia stârnită în creier de ceasuri bolnave şi nesocotite, făcându-te să te cunoşti pe „tine“.