Exista un fel de putere ce se capata datorita instinctului de proprietate, care consta în aceea de a ne apropia lumea exterioara, îmbolditi de dragostea mediului înconjurator.

Copilul este omenirea viitoare, dar e si rodul nostru. Asupra lui greveaza si se imprima adânc toate însusirile noastre, bune sau rele. Noi vom disparea, dar urmasii nostri vor purta în ei mai ales mostenirea raului ce le-a daunat pentru totdeauna sufletele.

În natura, ceea ce ne impresioneaza mai puternic nu sunt legile sale, ci abaterile. Calmul nu pune probleme, nici nu sileste la reflectii. Capriciile însa, considerate drept acte patologice, sunt cele dintâi care ne atrag atentia.

Inteligenta omului nu vine din nimic: ea se faureste pe temeliile asezate în perioadele de formare a simturilor la copil.