Timpul schimbă faţa lumii.

Chiar dacă-nşală el şi zei şi oameni,
Nu trebuie să creadă niciodată
Că faţa lui rămâne-n veci ascunsă…

Trăieşte tu oricâte veacuri încă,
Şi moartea tot eternă va rămâne!

Cumplite griji, atunci cumplite spaime
Îl sfâşie pe omul ros de patimi!
Şi ce prăpăd i-aduce îngâmfarea,
Mânia, lenea, luxul şi desfrâul!