În calul care trage lovesti mai cu tarie.

Toti alearga sa adune lemne din copacul doborât de vânt.

De pierdem ocazia venita la un moment dat,
La mii de ani o mai prindem, ori niciodat’!

Cine sta cufundat în nevoi pâna peste cap,
E prost si îngâmfat daca nu cere ajutor.

Orice fiinta cât traieste pe lume, si pacatuieste si greseste.

Înfatisarea noastra este tot atât de diferita ca si talentul si mestesugul.

Fiecare poate purta în inima ceea ce i se citeste pe fata.

Sfatul celui rau, arareori se pierde.

La gazdele sarace si-n casele umile
În vremuri de restriste si pline de necaz,
Mai abitir se leaga o calda prietenie
Ca în haina lume a celor îmbuibati.