Trecutul este ca o lampă aşezată la intrarea viitorului, ca să risipească în parte întunericul ce-l acoperă.

Singurele lacrimi a căror amărăciune e deplină sunt acele care nu cad pe pieptul nimănui şi pe care nimeni nu le şterge.

Ştiţi voi ce bea acest om din paharul ce-i tremură în mâini, clătinându-se de beţie? Bea lacrimile, sângele, viaţa femeii sale şi a copiilor săi.

Popularitatea e ca şi vântul, te ridică sus, dar nu te menţine la înălţime.