Munca e balsamul sângelui, izvorul virtuţii.

Vorba dulce farmecă mai mult chiar decât frumuseţea: aceasta din urmă împodobeşte trupul, iar cea dintâi cucereşte sufletul.

Bătrâneţea este o frumoasă coroană, ce se găseşte numai pe calea cumpătării, a dreptăţii şi a înţelepciunii.

Bărbatul e vinovat de orice greşeală a femeii.

Cine primeşte sincer pe prieten, respectuos pe rude, cu politeţe pe femei, cu daruri pe săraci, cu smerenie pe cei mândri, cu sfaturi blânde pe cei rătăciţi, iar pe cei înţelepţi după felul lor de-a fi, acela este un om cu adevărat prietenos.

Ca umbra de dimineaţă este prietenia cu cel rău: descreşte cu fiecare ceas. Dar prietenia cu cel bun creşte ca umbrele de seară, până când apune soarele vieţii.

Viaţa ne-a fost dată pentru a munci, a iubi şi a ne înnobila. Dacă acestea lipsesc, ce mai are omul din viaţă? Dacă le are, de ce se mai poate plânge?