Numai economia dă omului siguranţa pe-a doua zi.

Economia, dacă n-are nici o pată, e o virtute, o virtute socială îndeosebi; dar este în primul rând şi o virtute individuală. Într-adevăr, acel care economiseşte se lipseşte de una şi de alta, se stăpâneşte, se opreşte în faţa povârnişului plăcerilor fără măsură; face astfel un act de prevedere şi de tărie sufletească.

Indiscreţia – când ea constă în a da în vileag secretele altora, mai ales acelea care ne-au fost într-adins destăinuite – este o adevărată violare a unui angajament tacit. Prin singur faptul că primeşti destăinuirea unui secret, oare nu te şi angajezi să-l păstrezi?