Când o anumita hotarâre ti-e impusa din nevoie si datorie, nu trebuie sa privesti mai departe; nu intra în calcul toate consecintele posibile. Chiar daca dupa ce ti-ai facut datoria, la usa te-ar astepta moartea, e preferabil sa mori.

Când indulgenta fata de cei rai duce la prejudicii serioase, ba chiar foarte grave pentru unii bieti nevinovati, aceasta indulgenta se transforma curând în culpa.

Faptele bune si binefacerile nu mai au nici un merit, atunci când în schimbul lor se cere, ba chiar se pretinde o rasplata.

Pacat de acea tinerete care se asemana cu batrânetea.

În nici un caz cel care este un desfrânat în viata sa particulara, nu poate fi cu  adevarat mare în viata publica si bine apreciat în societate.

Ocaziile îl creeaza pe om.

Una din farsele cele mai crude pe care natura le joaca omenirii este aceea ca nu aranjeaza, de-a lungul vietii noastre, ca sa pastram un echilibru între însusirile mintii si ale sufletului si calitatile aparente ale trupului.

Justitia e ca aritmetica, unde, daca lipseste verificarea, nu se poate afirma ca a fost exact calculul.

Legea îsi propune sa aplice dreptatea, dar nu izbuteste întotdeauna si nici nu-i posibil: fiindca legea ar trebui sa se transforme la nesfârsit, ca toate întâmplarile omenesti, si sa tina cont de toate ciudateniile soartei.

Daca toti oamenii care vad lucrurile drept ar gasi curajul sa le si spuna raspicat, greselile n-ar fi avut pe lume o atât de excesiv de lunga existenta.